Whispers in the dark

-Da...a fost un spectacol pe cinste,chiar daca a durat prea putin.Ma bucur oricum ca biletul nu a costat nimic! am ranjit,observand ca nu era o distanta prea mare de la mine,pana la copac.

-Nu-mi folosesc mai deloc aripile,le am de pomana.
Spun privind atent spre el

-Cum adica?Ai ceva mai bun de atat?Chiar nu te ajuta la nimic?
M`am prins cu mainile de pervaz pentru a putea sari pe creanga.Parca se vedea mai bine din copac.

-Sunt flezibil,agil si ma descurc doar cu asta,nu am nevoie de aripi asa de mult ca tine

-Aripile sunt tot ce am,iar eu depind de ele...
M`am asezat cu fundul pe o ramura mai groasa,fiind putin mai sus decat el,alegandu`mi intentionat locul ala ca sa il pot privi.
-Stiai ca un inger poate muri,la propriu daca isi pierde perechea de aripi,mai exact daca ii este taiata.Nu in toate cazurile,dar de cele mai mulre ori,da.
Dupa ce am terminat propozitia am realizat ca mai bine taceam din gura.In orice moment putea sa ma prinda cu garda jos,pentru ca asa stateam mai tot timpul.

-Da stiu...cum crezi ca ati murit voi in razboi?Pe noi ne-ati strapuns in inima iar noi v-am taiat aripile...razboaie tampite

-Deci....nici tu nu ai fost de acord cu ele,credeam ca te`ai distrat.Pe mine unul m`au afectat mult,mi`am pierdut familia...si prietenii...dar acum trebuie sa merg inainte.Asta e tot ce pot face.
Mi`am lasat chipul in jos,uitandu`ma exact la el.

-Crezi ca razboaiele sunt distractive?Crezi ca am vrut sa-mi pierd surioara si pe cei cei iubeam in ei?Mi-a murit in brate,sub propii mei ochi fara sa pot face nimic!!

-Nu e vina noastra ca suntem diferiti,ne`am luptat pentru ca am vrut sa ne luam ce e al nostru si voi la fel.
Am coborat mai jos,julindu`ma putin la mana intr`o creanga pe care nu o vazusem.M`am asezat pe alta fara sa bag de seama,ma ustura doar putin.

-Da...nu am fost niciodata in stare sa ne acceptam.Oricum,nu va mai conta asta.AM interzis razboaiele cu mult timp in urma

-Eu..defapt nici nu stiam asta,am zis intr`un final,simtindu`ma de`a dreptul prost.
Deci ma comportam asa cidat pentru ca eu nu stiam acest lucru si doar incercam sa ma apar.
-Defapt..chiar nu stiam,constat eu,ramanand putin uimit.
Deci nu mai era cazul sa ma agit.
-In ultimul timp mi`am petrecut o parte din viata in lumea oamenilor,pentru ca acolo am fost pedepsit sa raman,deci habar nu aveam asta.

-Nu conteaza,mi-am dat seama de asta de-asta nu am facut prea mare tantam

-Chiar ma simt penibil...
Mi`am dus mana spre rana,zambind.De ce ma ustura in halul ala?Nu ar fi trebuit,era o rana mica.

-Te doare?
Intreb privindu-i mana,aruncand tigarea

-Ce?Asta?Neah...
Am mintit,dand negativ din cap,gesticuland cu mana in semn ca era doar un fleac.

Stiam ca ma mintea,lucru ce nu-mi prea placea.I-am luat mana,ducandu-mi degetele pe rana lui,vindecandu-l

-Ce faci? l`am intrebat brusc , pe un alt ton,diferit , putin speriat , incerand sa`mi retrag mana.

-Nimic
SPun lasandu-i mana libera,rana fiind vindecata,privind inainte

Ciudat insa,nu mai cimteam nici pic de durere,asa ca m`am uitat spre bratul meu.Rana disparuse deja,chiar disparuse.M`am ridicat,uitandu`ma spre el.
-Cred ca ar trebui sa`ti multumesc...Iti raman dator,i`am zis calm.
Ma simteam obligat sa ii spun asta dupa ce ca ma ajutase.

-Nu-ti face griji,nu a fost cine stie ce
Spun eu ridicandu-ma,intinzandu-mi oasele

-Poate pentru tine nu,dar tu..sa ma ajuti pe mine...
Am dat din cap in semn de multumesc,pentru ca asta era tot ce puteam face.

-Sunt si vampiri altfel decat ii cunosti tu
Spun sarind de pe creanga,tinandu-mi mainile in buzunar,aterizand in picioare pe sol,in jurul meu fiind un mic crater,insa eu eram foarte bine,nici macar prafuit

-Am observat asta,i`am zis calm,ramanand la locul meu.
Ce incerca sa faca?>Sa scape de mine?Poate chiar il stresam.
-Unde mergi?

-Sa ma plimb.Nu prea am stare in ultima vreme.Vrei sa vi?
Intreb stand o clipa in loc,incepand apoi sa merg

-Dap,desigur!ii raspund incantat de propunerea lui,sarind langa el,balansandu`ma putin cand am atins pamantul.