Departe de intuneric

Era asa dragut cand se agita,iar eu nu ma mai opream din privit.Ii analizam ochii ce sclipeau si fata lui,privirea aceea inofensiva.Speram doar ca a inteles ca era o gluma,uneori ma cam lua valul dar imi reveneam destul de repede.Degetul meu s`a dus spre buza lui,atingand`o usor.
-Deci presupun ca nimeni nu mai e suparat,nu`i asa? E perfect atunci! am inchis ochii,afisand un zambet larg,ducandu`mi cealalta mana pe umarul satenului,batandu`l usor.

Am inspirat adanc, apoi am expirat. Trebuia sa ma calmez, dar habar n-aveam cum. Inghiteam in sec si-mi plimbam agitat privirea intr-o parte si-nc ealalta. Ma smteam constrans, iar inima nu inceta sa-mi bata. Simteam cum ma incalzeam. Trebuia sa facc ceva si sa plec e acolo, dar ce? Am tresarit cand am simtit degetul lui Hiro pe buzele mele. Ce il apucase si pe el? Probabil ca nu i-a trecut cheful de glume si, vazandu-ma sa de fragil, s-a gandit sa ma mai chinuie putin. Da, nu s-a suparat nimeni...I-am simtit cealalta mana pe umarul meu si amc rezut ca mor acolo. M-am aplecat imediat inf ata si am apucat doza de cola pe care m-am chinuit sa o deschid. Imi tremurau mainile.

I-am apucat doza din mana pustiului,deschizand-o,dandui-o inapoi
-Se fumeaza aici?

Mi`am sprijinit spatele de canapea,tinandu`mi o mana dupa spatele pustiului,uitandu`ma la privirea lui ce statea de multe ori in jos,dar de data asta era atintita spre doza.Auzind intrebarea brunetului,l`am tintit cu privirea,dand din umeri.
-Daca pe Akemi nu`l deranjeaza....

-Nu! De ce sa ma deranjeze? am sarit ca si cum am fost trezit din transa.
Mi-am desfacut intr-un final doza de cola si am baut aproape jumate dintr-o inghititura. Trebuia sa ma calmez.
-Ma duc la baie, le-am zis si m-am ridicat de pe canpea.

Mi-am scos o tigare din pachet,aprinzand-o,ridicandu-ma de jos,asezandu-ma la pervaz ca sa nu-i deranjeze asa rau fumul pe ceilalti

-Ok! am zis pe un ton cald,intinzandu`ma pe toata canapeaua,aranjand putin pernele ce se aflau acolo.Mi`am dus o perna sub cap,privind tavanul.
Se intamplase ceva cu el?Parea mai..altfel...

Am intrat in baie si m-am privit in oglinda. Eram faoret rosu la fata, iar stropi de transpiratie curceau pe tamplele mele. Am oftat, apoi am dat drumul la apa rece si m-am spalt pe fata. Speram sa-mi treaca roseata, iar eu sa-mi revin. M-am intors in camera cam dupa vreo cinci minute si l-am vazut pe Hiro intins pe canapea. L-am privit atent, studiindu-l din nou. NU vriam sa-l fac sa se ridice doar pentru a ma lasa si pe mine sa stau asa ca m-am asezat pe jos si am luat doza de cola in mana.
-Aaa...Ce hobbyuri aveti? m-am trezit intreband.
Mi-am lasat iemdiat privirea in jos pentru ca mi s-a aprut o intrebare de-a dreptul sutpida.

-Nimic special,turneele,cantatul...chestii de-astea
Spun privindu-l pe pusti,expirand fumul nociv

Mi`am bagat capul in perna auzind apa cum curgea,dandu`mi seama ca Akemi ajunsese deja la baie.Ii aud pasii,apoi imi ridic capul si imi sprijin tampla in palma,cotul stand pe o suprafata mai inalta a canapelei,uitandu`ma spre pusti.
-Daca nu`ti place acolo jos,poti veni din nou pe canapea,i`am zis,strangandu`ma putin intr`un colt sa vada ca are si el loc si nu ca m`am asezat eu ca nemismtitul acolo intentionat.
Ii observ stropii de pe fata si ca era putin ud pe breton asa ca ma ridic imediat,pornind spre dulap.
-Pai eu cant la chitara de vreo 7 ani,iar tu? Apropo..vrei un prosop?

Ahm, nu. Era mai bine daca stateam acolo pentru ca nu ai eram asa de constrans si puteam respira usurat. Am observat ca Hiro s-a ridicat de pe canapea si s-a indreptat spre dulap. M-am uitat confuz, apoi mi-amda t sema ca ma intrebase daca vreau un prosop.
-Aaa, nu, multumesc, am zis schitand un zambet timid. Deci amandoi cantati..., am zis soptit. Eu sunt fotograf...

Am aprobat din cap si m`am intors la loc spre canapea cand am auzit ca nu avea nevoie de prosop.De data asta nu m`am asezat pe toata,doar intr`un colt.
-Fotograf spui?Super...Ce`ti place cel mai mult sa fotografiezi?Si eu aveam un astfel de hobby acum cativa ani.

Fotografiatul era cel mai comun hobby, dar mie chiar imi placea, desi nu eram expert in arta fotografiei.
-Aaa...Depinde. Nu am o categorie anume.
Mi-am lasat privirea in jos, gandindu-ma la raspunsul meu. Eram un ratat care nu stia sa faca nimic. Am scapat un oftat scurt.
-In materie de muzica sunt chiar praf... Am fost obligat sa invat vioara, dar m-am lasat dupa vreo zece ani...
Mda... chiar n-as fi crezut ca ii interesa chestia asta, dar mi-am zis ca trebuie sa fac putina conversatie.

Deveneam din ce in ce mai interesat de discutia pe care o purtam,asa ca m`am lasat in jos,stand cu spatele la canapea si cu fata spre saten.
-Mie imi placea sa fotorafiez oamenii,cu fiecare emotie pe care o aveau,dar m`am lasat..Nu stiu exact de ce.
Cand am auzit ca incepuse sa cante la vioara dar s`a lasat,am inceput sa rad.
-Nu esti singurul,si eu facusem un an de vioara,dar din obligatie,si totusi am reusit sa scap de scartaielile pe care le scoteam.

Am fost surprins cand l-am auzit pe Hiro ca ii placea sa fotografieze oamenii. Chiar la asta ma gfandisem ianite sa-i raspun al intrebarea precedenta. Mi-ar fi placut sa-l fotografiez... M-am trezit prividnu-l atent, imaginandu-mi cum ar fi daca chiar l-as fotografia, ne auzind prea bine ultima parte pe care mi-a zis-o.
-Nu cred ca a fost asa rau, am zis, dar nu prea stiam despre ce era vorba.

Am stat putin pe ganduri cand i`am auzit propozitia,aducandu`mi aminte ca a fost mai rau decat si`ar fi putut imagina cineva.Invatasem multe,dar chiar nu prindeam nimic in legatura cu viorile.
-Te inseli,a fost groaznic.Daca acum mi`ai da o vioara,nici o nota nu o pot canta cum trebuie.

Am ascultat atent ce a zis. E foarte stupid sa te lasi de un instrument dupa ce ai cantat atata timp, dar chiar vroiam sa stiu de ce s-a lasat el. Probabil nu-i placuse.
-Te-ai lasat pentru ca nu ti-a placut?

-Pai ... e posibil sa spun asa! i`am zis,decizandu`ma sa ii explic,chiar daca nu era prea mult de spus.
-Nu eu am vrut sa cant la vioara,deci am facut`o pentru ca cineva mi`a spus.Nu poti face perfect un lucru impus de cineva doar pentru ca acea persoana vrea sa faci asta.Am acceptat pentru ca nu aveam de ales si am incercat sa fiu cat de cat bun,dar nu am reusit pentru ca eu imi doream o chitara,nu o vioara.Dar cu putina munca am avut parte de una.
I`am ranjit dupa ce am terminat de povestit.

Mi-am dat seama ca povestea lui semana cu a mea.
-Wow.. Si eu am fost in aceeasi situatie, doar ca... cu timpul a inceput sa-mi placa... Si chiar credeam ca aveam sa calatoresc mult pentru ca eram bun la vioara, dar totul s-a terminat la un moment dat. De aceea ma ocup cu fotografiatul, am zmbit si eu.
Chiar nu vroiam sa le umplu capul cu prostiile mele si deaceea n-a mai povestit.

-Aceeasi situatie ca a mea zici?Parca la tine suna putin diferit.Ce s`a intamplat?
Am ridicat din umeri,incercand sa nu par prea curios,dar chiar voiam sa stiu continuarea .Ma asteptam sa fie ceva interesant.

-Pai... Tatal maeu m-a obligat sa invat sacant la vioara pentru ca si el canta. Era mare violonist si a considerat ca s eu trebuia sa stiu sa cant. La inceput nu mi-a placut, dar cu timpul a icneput sa-mi placa si cantam din placa. Am incetat sa mai cant cand a murit fratele meu...
M-am oprit din opvestit si am privit in jos un punct fix.
-Uite.. nu are importanta, oricum.

Am ascultat cu atentie si l`am privit zambitor,pana in momentul in care a pomenit de fartele lui.Zambetul mi`a disparut si mie de pe fata,si am vrut sa il strang in brate in momentul ala,insa am ezitat.
-Uite,nu`mi pasa ce s`a intamplat,as fi prea nesimtit sa te oblig sa continui,dar,doar zambeste.Nu am vrut sa`ti umblu prin trecut...

Mi-am ridicat privirea spre el, privindu-l uimit.
-Stai linistit, e in regula. Nu mi-ai umblt print recut, am zis, incercand sa zambesc. Oricum nu aveai de unde sa stii ce mi s-a intamplat plus ca te-am si facu t ptuin curios, nu?
Ma linistisem acum si nu mai eram asa de agitat. Nu mai eram rosu in obraji si nici nu mai tremuram. Nu inca.

-Cred ca da...adica,asa sunt de fel,mai curios,dar nu e bine sa fi asa,depinde si de situatie.
M`am apropiat de el,trecandu`mi mana prin parul acestuia,privindu`i zambetul care nu a durat prea mult.

Si eu eram destul de cruios,d ar de mutel ori nu aveam tupeu sa ma bag. Am deschis gura sa zic ceva, dar nu am reusit pentru ca Hiro si-a trecut usor mana prin parul meu. Am ramas incremenit si l-am privit cu ochii maari, din nou. Zambetul mi-a disparut de pe buze. Am inghitit in sec, privindu-l fix in ochi. Am icneput din nou sa ma agit si sa rosesc.
-U-Uneori e bine... sa-sa fi curios, am zis balbait.