Departe de intuneric

Am continuat sa il mangai pana cand am auzit un sunet mai ciudat ,defapt era vocea lui,suna altfel.Mi`am dat imediat seama ca eu eram de vina,asa ca mi`am retras mana,dar am ramas aproape de el.
-Da,depinde de situatie!am chicotit,amuzandu`ma tonul vocii lui.
Imi placea cand il vedeam asa agitat,cu toate ca stiam ca e din cauza mea,voiam sa se inroseasca si mai mult,asa ca l`am privit fix in ochi,fiind serios.

Si-a retras mana in scurt timp, dar a continaut sa ma priveasca fix in ochi. Ma uitam la el intimidat de-a dreptul, nestiind ce sa fac sau cum sa reactionez. Parea amuzat de situatie si parea ca vrea sa continue. Am inghitit in sec, privindu-l la randul meu fix in ochi. din nou a icneput sa mi se faca foarte cald si simteam cum obrajii imi ardeau si mai tare.
-Hiro..., am mormai.
Clar. Nu mai puteam articula nimic pentru ca eram prea tensionat.

Se uita si el la mine.In acel timp i`am putut admira culoarea ochilor,pana atunci nu,chiar deloc,pentru ca nu am avut sansa sa il privesc in ochi.Am afisat un mic zambet,acesta devenind din ce in ce mai mare cand am auzit numele meu iesind din gura lui.Am inteles cu greu ce a zis caci vorbise incet,pe un alt ton.Nu am zis nimic,doar asteptam sa vad daca are ceva sa`mi spuna,pentru ca asa parea.

Ma simteam din nou frustrat si constrans. Nu stiam ce era in mintea lui, dar as fi vrut sa stiu. Trebuia sa scot ceva pe gura pentr ca nu puteam sta tacut la nesfarsit. Mi-am lasat privirea in jos, inghitind din nouin sec.
-Hiro... Mi-e... ca-cald, am zis lanasud-mi imediat privirea in jos.
Ce prostie am putut zice. De ce n-am putut scoate ceva mai inteligent pe gura?

M`am uitat in alta parte atunci cand privirea lui si`a lasat`o in jos.Nu mai aveam cum sa`l privesc de data asta,asa ca am cautat alt ceva la care sa ma uit.
-Cald?Nu`i nimic,pot deschide toate ferestrele,i`am raspun,ridicandu`ma de langa el si pornind spre geamuri,deschizandu`le larg.
-Sper ca e mai bine asa...

Hiro s-a ridicat de pe jos si a mers sa deschida ferestrele. Am inspirat adanc si mi-am sters storpii de transpiratie de pe frunte. Simteam cum venea aerul rece spre mine si m-am mai relaxat.
-Mult mai bine..., am zambit usor. Multumesc.

Facuse toate astea pentru ca ii era cald..si nici macar nu descisesem bine geamul si deja se simtea mai bine.Nu era ceva in regula.M`am apropiat de el fiind serios,luand din nou loc.
-Akemi,ce se tot intampla?Pari mereu incordat....si...
Mi`am dat ochii peste cap,de parca nu era evident ce se intampla.
-Nu e nevoie sa`mi explici,i`am zis,stiind ca o sa inceapa din nou sa se inroseasca chinuindu`se sa scoata un sunet.

S-a apropait din nou de mine, luand loc. Eram mult mai serios acuma si ma speria.L-am privit ezitand, incercand sa-mi dau seama cu ce-l suparasem sau ce facusem de a devenit asa de serios. Prima intrebare pe care mi-a pus-o m-a prin cu garda jos, dar m-a scutit de un raspuns rapid.
Mi-am laast capul in jos. Ma simteam prost.
-Imi pare rau. N-am vrut sa... te supar...

Il priveam cu aceeasi seriozitate dar nu pentru ca eram suparat pe el ci pentru ca nu intelegeam ce se petrece.
-Nu intelege gresit,nu m`ai suparat,dar ma ...ingrijorezi.Ce ar fi sa fi tu insuti?Chhiar vreau sa te cunosc pe tine realul.
La sfarsitul acelei fraze i`am zambit,pentru ca nu ma mai puteam controla si nu voiam sa il sperii.

M-am uitat la el, dar n-am zis nimic. Voria sa-l cunosca pe Akemi cel real, dar asta avea sa fie dificil. Nu puteam fi eu insumi pentru ca o luam razna atunci cand se apropia de mine. Nu ma puteam controla si incepeam sa ma agit si sa rosesc.
-Am sa incerc, dar... imi va fi greu.

-O sa te ajut eu,astfel o sa fie simplu! i`am zis,dupa un moment de tacere cat am asteptat sa`mi raspunda.
-Imagineaza`ti ca nu sunt aici,sau,ca nu sunt eu,ca e altcineva,ce spui?O sa mearga?

Nu vroiam sa-mi imaginez ca era alticneva in locul lui, dar am acceptat.
-Bine.
Trebuia sa-mi dau silinta. M-am lasat pe spate, privind tavanul in timp ce inspiram adanc.
-Intreba-ma orice.

-Sa nu te panichezi,bine?Nu e niciun test la matematica,i`am zis,chicotind,privindu`l diferit de data asta,zambitor.
-Sa vedem...Ce sa te intreb?Hmm...Ma lasi sa ma gandesc putin?Sau,mai bine nu...cred ca stiu...
Am inceput sa chicotesc de intrebarea pe care o aveam in minte.

Am dat afirmativ din cap si am asteptat intrebarea. Inca eram tensionat, dar si nerabdator sa aflu ce vroia sa ma intrebe. L-am privit intrebator, incercand s ama linistesc.

Defapt nu gasisem inca o intrebare perfecta,adica sa nu`l supere din nou si nici prea plictisitoare sa nu fie.Am incercat sa gasesc una repede,sperand ca raspunsul sa fie afirmativ.In timp ce priveam spre fereastra,mi`a venit o idee.
-Uhm..Iata ca a venit si intrebarea,ce spui sa mergem prin oras?Ai accepta?
Il intreb calm,sperand ca va spune un 'da' cu zambetul pe buze.

Aveam impresia ca treceau secole pana sa-mi puna intrebarea. Eram de-a dreptul nerabdator, dar intr=un final a venit. Ma invitase in oras, lucru care m-a socat de-a dreptul. Am inceput din nou sa ma agit si imi frecam intruna palmele. Vroiam sa merg cu el, ma incanta ideea, dar nu prea stiam cum sa raspund. As fi putut zice un simplu "da", dar... parca imi era greu.
-Aaa... D-da, am erusit sa zic intr-un final. Mi-ar placea.
De fapt, eram de-a dreptul incantat, dar si surprins. Nu as fi crezut ca avea sa ma invite in oras.

Il priveam ca un copil ce astepta sa i se cumpere jucaria preferata de la magazin,asta pana cand a venit raspunsul.Ma asteptam sa accepte,dar oarecum cu acele emotii,ca de fiecare data.
-Perfect,o sa mergem unde vrei...
M`am uitat spre usa,facandu`i semn sa vina.
-Ce zici daca primul drum e in parc?

Am dat aprobator din cap. Nici n-as fi crezut ca aveam sa iesim asa de repede. S-a indreptat spre usa si mi-a facut semn sa il urmez. M-am ridicat de pe jos si am mers la el, tindandu-mi capul in jos.
-Unde vrei tu, am raspuns incet.
Numai cand ma gandeam ca aveam sa fiu doar eu si el, simteam fluturasi in stomac. Daca el nu era atras de mine? Ma amageam singur. Am scapat un oftat scurt si mi-am aranjat camasa.

I`am facut semn sa iasa primul,timp in care am dat o fuga langa dulapior si mi`am dat cu parfumul meu preferat,unu foarte tare,acela imi placea cel mai mult.Am iesit la randul meu din casa si am incuiat usa,facand cativa pasi in fata asteptand sa ma urmeze.
-Daca nu o sa`ti placa in parcul in care te voi duce,sa sti ca mai exista o multime de alte parcuri,ii explic incercand sa il incurajez sa vorbeasca daca nu ii convenea ceva.

Am iesit din casa, apoi m-am oprit pentru a-l astepta pe Hiro, care s-a intors sa-si ia cea din casa, probabil. Dupa cateva clipe s-a intors si am putut simti un miros foarte frumos si placut. Se parfumase, lucru care ma incita si mai tare. In mod sigur avea sa-mi placa parucl in care mergeam, atata timp cat mergeam cu el. De cand l-am vazut prima data am fost impresionat. Niciodata nu ma indragostisem de la prima vdere, dar Hiro avea ceva ce ma atragea.
-Imi va placea, am zis.
Am inspirat adanc pentur ca vroiam sa-i simt mirosul parufumului. Imi placea la nebunie. Am mers in dreptul lui, apropiindu-ma tot mia mult de el. Eram pur si simplu hipnotizat de parfului lui, dar si de el. Chiar m-am mirat ca inca mai avea rabdare cu mine...

Stiam ca nu e mult de mers pana ce vom ajunge asa ca nu am grabit pasul,am mers normal,mai ales ca afara nu era nici prea cald si nici prea frig.Era un timp perfect pentru iesit prin oras.
-E o fantana imensa acolo...de abia a stept sa ajungem,ii spun,uitandu`ma din cand in cand cu coada ochiului la el.

Mergeam ca hipnotizat si abia daca auzeam ce-mi zicea.
-A? Ce anume? am intrebat, prividnu-l confuz.
Mda.. sigur avea sa se gandeasca ca nu-l ascultam, ceea ce era foarte nasol. Am scuturat din cap de cateva ori, apoi am zambit larg.
-Aaa da,.... va fi frumos.

Se comporta din nou asa...iar eu ma simteam intr`un fel bine sa stiu ca e langa mine,in siguranta.
-Sti,Akemi,cred ca mi`ai devenit un prieten foarte apropiat,i`am spus,prinzandu`l usor de mana.

La un moemnt dat s-a oprit. M-am uitat la el, incercand sa-mi dau seama de expresia fetei. Nu parea iritat sau suparat. Am ascultat ce a avut de zis si am ramas surprins. Mi-am lasat capul in jos petnru ca nu vroiam sa-l privesc in ochi. Nu stiam ce sa-i spun. TOtusi, Hiro m-a prins usor de mana, iar eu am simtit fluturasi in stomac. Mi-am ridicat imediat privirea spre el, privindu-l cu ochii mari.
-Hiro... Nu te lua dupa aparente... Nu sunt chiar asa de bun cum ma crezi.
Niciodata nu am avut o parere buna despre mine, asa ca nu a fst de mirare raspunsul pe care i l-am dat.

L`am ciufulit,incercand sa il fac sa zambeasca sau sa rada.Brusc devenise cam serios iar mi e imi placea cand se inrosea la fata si cand devenea agitat.
-Imi fac repede o impresie despre oameni,iar eu stiu ca tu esti de treaba,i`am spus,aranjandu`i bretonul caci i`l deranjasem putin.
Am pornit iar la drum,vazand deja nu foarte departe parcul.